Viata este plina de metafore, iar pe multe dintre ele le regasim in carti sau/si in filme. Unii vad actiunea ca atare, altii „citesc printre randuri”. Ideea este ca viata a fost definita in atatea moduri, dar in final fiecare o traieste dupa propria metafora. Cred ca cea mai des intalnita idee este cea a unei calatorii. Si dintre toate calatoriile, eu rezonez cel mai mult cu una cu trenul. Dar nu orice tren, visul meu se petrece intr-un Orient Express. Daca tot calatoresc cat pentru o viata, atunci aleg sa o fac cu stil. 🙂 Si pentru ca este o metafora, sa ne lasam gandurile sa zboare.

Chiar si in Orient Express se intampla accidente, inima iti canta de fericire in unele statii, sau plange de tristete, in altele. Se intampla sa rezonam atat de bine cu unii oameni (parintii) inca de la inceputul calatoriei, incat ne imaginam si chiar ne dorim ca ei sa ne insoteasca pe tot parcursul drumului. Adevarul este ca ei au propria lor calatorie, si atunci cand vor cobori din tren, durerea ne va deveni companion o perioada, caci ne simtim secati de durere, stiind ca nu mai putem beneficia de dragostea si de atasamentul lor. Dar trenul este plin de oameni, si in curand vom simti din nou iubire, prietenie, atasament. Ce-i drept, unii dintre acesti oameni cu care vom crea legaturi mai frumoase sau mai tulburatoare, privesc calatoria ca pe o plimbare scurta si drept urmare, curand vor cobori.

Unii lasa un dor de nedescris in urma lor, atunci cand coboara, in timp ce pe altii abia daca ii observam ca au urcat sau au coborat din tren. Cum fiecare e responsabil sa se bucure cat mai mult de propria calatorie, sa incercam sa ii intelegem pe cei pe care ii indragim foarte mult, atunci cand aleg sa se mute intr-un alt vagon, lasandu-ne singuri in aceasta etapa a calatoriei. Dar parca peisajul nu mai e la fel de frumos daca nu il impartasim cu cei pe care ii iubim, si atunci plecam sa ii cautam prin tren, ne inghesuim, si dam din coate tragandu-ne bagajele dupa noi. Mare e surpriza atunci cand ii gasim si observam ca locul de langa ei este ocupat. Calatoria e in multe feluri, plina de vise, de fantezii, sperante, despartiri si noi intalniri, dar fara intoarcere.

Desi poate parea totul o mare coincidenta, gandeste-te ca nimic nu e intamplator, asa ca incearca sa iei ceea ce este mai bun din fiecare om pe care il intalnesti in tren, fie ca imparti cu ei doar un ceai, sau aproape intreaga ta calatorie. Fa din fiecare individ un maestru si viata ta va deveni o opera de arta. Cu siguranta voi fi trista atunci cand voi cobori din tren, gandindu-ma la toti cei dragi pe care ii las in urma, dar pastrez in suflet speranta ca intr-o zi ne vom reintalni in Gara Centrala si atunci ii voi redescopri cu mai multe bagaje decat ii stiam, fericita sa recunosc ca la unele bagaje am contribuit si eu ;).

Indiferent cat de lunga e calatoria ta, savureaza fiecare peisaj, descopera povestea de viata a oamenilor pe care ii intalnesti si vezi ce mesaj se ascunde acolo pentru tine, caci oricat vei calatori nu apuci sa le traiesti pe toate, priveste fiecare zi ca pe un dar si fa-o sa conteze, caci intr-o zi vei simti o bataie pe umar si o voce care iti va sopti „e timpul sa cobori”. Insa pana atunci, iti doresc calatorie placuta! 🙂