Exercitiu de imaginatie

Imagineaza-ti ca esti pus in urmatoarea situatie: printr-un concurs, ai castigat dreptul ca o banca sa-ti verse in cont, in fiecare dimineata 86 400 $. Trebuie insa, sa respecti doua reguli:

1. ceea ce nu ai cheltuit intr-o zi, nu se adauga in ziua urmatoarea, ci se pierde;
2. banca se poate retrage oricand din aceasta „intelegere”, fara vreun preaviz.

Ce ai face cu acesti bani? I-ai cheltui pe bunuri materiale? Ai calatori? Ai investi? Ai dona nevoiasilor? Gandeste-te bine!

Aceasta banca este…TIMPUL. Nu te asteptai la asta, asa-i? 🙂 Hai sa vedem cum. In fiecare dimineata primesti 86 400 de secunde, pe care nu poti sa le pui deoparte; odata trecuta ziua, ele sunt pierdute. 😦 De aceea, te indemn sa le folosesti cat mai bine, facand viata ta, precum si a celor din jur, cat mai frumoasa. ❤ Si daca te denigrezi, spunandu-ti ca nu ai nimic deosebit, am sa-ti spun ca nu e nevoie sa salvezi lumea de foamete, insa poti darui unui amarat o farfurie de mancare calda, asa-i? 😉 Nu e necesar sa adopti 10 copii, (desi ar fi wow, daca ai putea sa o faci), insa poti sa te opresti la intamplare intr-un sat in drumul spre parinti/munte/mare/vacanta si sa le oferi unor oameni orice ai putea tu: mancare, jucarii, produse de igiena si curatenie, haine si incaltaminte, rechizite, carti. Daca nu sti de unde sa incepi, poti sa te interesezi de un ONG, care sa te indrume. Slava cerului, sunt o multime care incearca zi de zi sa lase lumea mai buna decat atunci cand au gasit-o. Iar tu, li te poti alatura.

Straduieste-te ca fiecare secunda sa conteze, facand orice aduce bucurie sufletului tau, iesind din bucla ademenitoare a pierderii timpului. In loc sa aloci minute sau chiar ore intregi „luarii pulsului” unor straini, prin social media, mergand pe o sina foarte subtire dintre realitate si fantezie/filtre care prezinta o lume precum o Fata Morgana, investeste timp in tine. Te-ai gandit ca poti savura un ceai cu Michelle Obama, chiar in sufrageria ta? Sau ca poti merge in parc alaturi de Regina Maria? Ca poti „intoarce” adevarul pe toate partile cu Dalai Lama? Prin cartile lor, precum si a altora, poti face ca timpul tau sa-si gaseasca surse de inspiratie pentru o viata autentica. Cartile te „sculpteaza”, te inalta, te motiveaza. Ti se intampla si tie sa te plangi ca nu ai timp pentru a face sport? Sau pentru a gati ceva bun? Sau pentru a medita? Este interesant ca pentru social media se gaseste mereu timp….si nu vorbim de 10 minute pe zi…gandeste-te…

Mi se pare trist ca-n Romania putini oameni investesc in ei. Multi spun ca e scump sa faci un curs de educatie financiara, sau de inteligenta emotionala, despre relatii, despre antreprenoriat, etc. insa nimeni nu se plange ca a lasat lunar in mall-uri mult mai mult decat costa un curs. 😦 Ne dorim relatii autentice, fericite, precum cele de pe Facebook :P, ne dorim sa fim independenti financiar, sa ne permitem sa calatorim in toate locurile acelea minunate vazute pe Instagram, dar in final alegem sa ne plangem ca nu avem mai mult, ca ne chinuim, ca poate e mai bine sa plecam afara, chiar daca am lucra in domenii care nu ne aduc nici o placere…cel putin am avea mai multi bani de haine 😉

Traim de parca am fi eterni, amanand deciziile care pot sa ne schimbe viata, pentru maine, sau de luni, de la 1 ianuarie, insa realitatea este ca banca poate in orice moment sa spuna ca nu mai este dispusa sa continue jocul. Si atunci, ce crezi ca vei regreta? Ca nu ai stat mai mult pe Facebook? Ca nu te-ai jucat mai mult pe consola/pc? Ca nu ai muncit mai multe ore pentru patronul care-ti negociaza o marire de la salariu de parca viata lui ar depinde de asta? Ca nu ai vazut mai multe seriale? Fa din viata ta o opera de arta! ❤

Azi, e tot ce ai!

Desert de toamna

Pentru mine toamna inseamna dovleac, pe care il mananc fie copt, cu putina miere, scorțișoară si nuci, fie in fel si fel de preparate. Azi va propun un desert usor, crema de lapte cu dovleac, potrivit pentru toata familia, de la bebelusi, la bunici. Este foarte versatil, il puteti „accesoriza” usor cu fructe si e gata in 2 timpi si 3 miscari.

Ingrediente
– 150 g dovleac placintar copt
– 300 ml lapte*
– 2 oua
– 1 banana
– 1 lingura miere (1 an+)
– condimente: 1/2 lingurita scortisoara, 1/4 lingurita turmeric, 1 varf de cutit de nucsoara, 1/4 lingurita ghimbir pudra, 1 lingurita pulbere de catina, 1 lingurita pudra maca**
– unt pentru uns formele

*Laptele poate fi vegetal sau animal, dupa gust;
**Cu exceptia primelor 2 condimente, restul se pot omite

Cum procedam?

Batem cele 2 oua (fara sa afle gaina😜) impreuna cu laptele, pana se omogenizeaza bine. „Masam” dovleacul si banana cu o furculita, pana devin pasta si le adaugam peste spuma de lapte si oua, alaturi de condimente si miere. 🍯

Ungem formele termorezistente cu unt, punem compozitia, si le asezam intr-o tava inalta, in care turnam apa. Le dam la cuptor, la 180 de grade pentru 45 de minute sau depinde de cuptor, pana se intaresc, sa se coaca oul.

Se servesc reci ca atare sau cu fructe deasupra. Merg de minune cu struguri, pere, zmeura, si orice va pofteste inima.

O toamna plina de arome sa aveti!

Supa crema de dovleac

Zilele reci de toamna cer mancare calda, aromata. Azi, am optat pentru o supa crema de dovleac, delicioasa. Merge de minune cu crutoane facute in casa sau paine pe vatra.

Ingrediente:
– 1 dovleac placintar mediu;
– 2 morcovi;
– 1 ceapa;
– 1 lingura legume deshidratate;
– 2 linguri crema de branza Olimpus;
– 50 ml smantana grasa, minim 20% grasime;
– condimente: sare, piper, rozmarin, scortisoara, cimbru, patrunjel, usturoi, chimen (uscate)
– ulei de masline.

Cum procedam?

Taiem dovleacul pe din doua, il curatam de seminte, si il asezam pe o tava. Il stropim cu ulei de masline si presaram condimentele. Aici e o chestiune de gust, va puteti juca cu ierburile aromatice, in functie de ce va place. Atunci cand „inviti” mai multe ierburi in preparat, nu mai este necesara prea multa sare. Coacem dovleacul la 180 de grade pentru 35-40 de minute, sau depinde de cuptor, pana este moale, il testati cu furculita.

Intre timp, punem o ceapa taiata in bucati medii, morcovii, legumele deshidratate, putina sare si condimentele preferate, intr-o oala la fiert, cu apa atat cat sa acopere legumele.

Cand legumele s-au fiert si dovleacul s-a copt, le dam intalnire in oala. Smantana o diluam cu o lingura de apa, daca este foarte groasa si punem cate putin din zeama supei, ridicand astfel temperatura acesteia si evitand sa se branzeasca daca o adaugam rece peste supa. Turnam smantana, adaugam si cele 2 linguri de crema de branza si blenduim cu mixerul vertical. Daca consistenta este prea groasa, mai puteti adauga putina apa fierbinte.

Noi am servit-o cu paine prajita, frecata cu usturoi. Daca va place un preparat mai iute, puteti presara deasupra cativa fulgi de chilli.

Zile calduroase si mancaruri satioase. 🙂

Descopera Sibiul, cu bebe la purtator

De fiecare data cand revin dintr-o calatorie, ma simt ca si cum as fi fost upgradata. Sa descopar locuri noi, traditii bine pastrate, mancare specifica locului, oameni cu alte obiceiuri, cu o altfel de vorba, ei bine, toate acestea ma fac o versiune mai buna a mea.♥️

Dupa ce am ramas insarcinata, mi se spunea adesea ca gata, cativa ani trebuie sa renunt la calatorii, ca e foarte grea viata cu un copil, nu mai esti tu flower power. Insa, eu de fel sunt incapatanata ca un catar si ma folosesc de metoda vizualizarii pentru a obtine tot ce vreau… Pana acum a mers! Ca o fi noroc sau nu…pana la urma esti pe pagina Nimic nu e intamplator😜. Asa ca am plecat cu bebe de 1 luna la mare, la 3 luni la munte, am urcat cu telecabina la Babele, ca mai apoi, cu bebe in ham sa ne plimbam pe platou…si nu eram noi singurii nebuni, deci va zic ca se poate. 👍
     Acum ca am clarificat si asta, ne-am facut bagajele, am luat carutul, sistemul de purtat si am plecat cu un copil de 1 an spre Sibiu, pe Transfagarasan. Sincer, pentru un copil atat de mic, recomand traseul prin Ramnicu Valcea. De ce? Presiunea provocata de schimbarea de altitudine, noua ne infunda urechile, la ei insa este mult mai deranjant procesul, si ii dor urechile. Ca sa inghita pentru a si desfunda urechile, trebuie sa le dai ceva sa bea, san/apa/lapte/ceai. Insa drumul e plin de minunatele serpentine si daca soferul apasa putin acceleratia, apasa si stomacelul micului pasager si vrei – nu vrei, iti va prezenta ce a mancat in ziua respectiva. Ca sugestie, incercati sa ii dati sa manance cu cel putin jumatate de ora inainte de a intra pe zona cu serpentine, si dupa caz fie incercati sa cascati si bebe va imita (cascatul si uitatul la ceas sunt molipsitoare🤔), fie oferiti-i putina apa, dar nu prea rece. De asemenea , tineti o punga cu schimburi, atat pentru bebe, cat si pentru cel/cea care sta cu el in spate, ca sa va puteti schimba cu haine curate in caz dd incidente, fara sa desfaceti toate bagajele. Servetele uscate si umede, se dovedesc mai mult decat utile, la orice drum. 😜

Odata ajunsi in Sibiu, înainte de a pleca sa vizitati diverse obiective, verificati programul, caci multe atractii sunt inchise lunea si martea, iar altele isi termina programul de vizitare destul de devreme, in jurul orei 17.

Din fericire, Sibiul ofera multe variante, in aer liber, cu care sa va umpleti timpul: multe strazi cu piatra cubica (strada Cetatii, piata Mica, piata Mare, podul minciunilor), cladiri vechi, multe dintre ele restaurate, case „cu ochi”, borne kilometrice de pe vremea romanilor, parcul Sub Arini, care imbina aleele asfaltate cu poteci batatorite, ce-ti dau impresia ca esti in inima padurii, astfel incat poti petrece o zi pe cinste, fara bilete de intrare. 😜

Fiind cu un copil de 1 an, mijlocul zilelor era dedicat odihnei, dupa ce savuram un pranz delicios (supa gulas, ciorba de cocos cu ou de prepelita, pui la gratar, paste, peste, etc). Noi am optat pentru autodiversificare, asa ca bebe a mancat ceea ce am comandat si pentru noi, cu grija desigur la condimente. Multe restaurante au preparate special dedicate copiilor, pentru cei ce vor meniu dedicat acestora. Deplasările intre obiective le faceam cu bebe in carut, iar cand era vorba de vizitat vreun turn, sau vreun muzeu alegeam sistemul de purtat.

Daca vremea e placuta, recomand Gradina zoologica si Muzeul satului, Astra. Este foarte placut, atat pentru adulti, cat si pentru copii. Zoo este in plina renovare (septembrie 2020), ca atare, leul, ghepardul, precum si alte animale au fost mutate temporar la Targu Mures. Insa puteti vedea tigrul alb, 2 exemplare minunate, niste lemuri jucausi, un leopard minunat, maimute care se alearga intr-o joaca continuua si multe altele. 🐒 De pe aleea de langa lacul de unde puteti inchiria barcute si/sau hidrobiciclete, se intra direct in Muzeul Astra, muzeul satului, aparut la inceputul anilor 1900, ca dorinta a romanilor ardeleni sa isi conserve mostenirea etnoculturala in lumea imperiului austro-ungar. Acesta se intinde pe 100 hectare, multe acoperite de padure, dar si un lac superb cu rate, lebede elegante, cu o scena pe apa pentru spectacole, un rau cu gaste galagioase dar minunate, si desigur casute mai vechi sau mai noi, din toate partile Romaniei, mori de apa, de vant, trase de cai, este o calatorie foarte relaxanta, cu parfum de…bunici, as spune eu.

Nu putem spune Sibiu, fara sa amintim de faimoasele turnuri. Dupa o pauza de 40 de ani, s-au redeschis publicului Turnul Olarilor si cel al Dulgherilor, legate intre ele. Accesul este gratuit si chiar se merita. Iar copii vor alerga fericiti pe pasajul dintre cele doua turnuri, cat timp voi explorati privelistea din jur, prin ferestrele cetatii.

Un alt obiectiv interesant este Muzeul de Istorie Naturala. Pe langa colectiile de insectare, oase de la anumite animale si multe animale impaiate, care redau franturi din lumea necuvantatoarelor, foarte interesant mi s-a parut, la parter, o sala in care sunt prezentate diverse materiale si cum acestea au devenit bio-inspiratie din natura. Sa va dau cateva exemple scurte, atat cat sa va trezesc curiozitatea si sa mergeti personal sa le descoperiti: sideful artificial, un material ignifug, flexibil, fin ca hartia, dar de 20 de ori mai puternic, ce va fi folosit la „armurile” politistilor si a soldaților; stratul interior al „urechii marii” sau super sticla, care e de 200 ori mai rezistenta decat orice alt tip de sticla; case create dupa forme din natura, melci, scoici, armonizand sunetul, caldura, scazand nivelul de umiditate. Si in curte va asteapta putina istorie naturala: cateva exemplare din lumea de mult apusa, cea a dinozaurilor, printre copaci si tufe de flori parfumate.

Si cum sa spui Sibiu, fara muzeul Brukenthal? Are colectii impresionante de haine, carti, arme, piese de mobilier, obiecte de arta. Partea mai puțin placuta, este ca scartaie podelele de parca esti intr-un castel parasit, dar pana la urma e o cumva o calatorie in timp.😉

La final am sa mentionez cateva locuri in care am mancat foarte bine in Sibiu, atat noi, cat si copilul din dotare:

  • Butoiul de aur, cel mai vechi restaurant din tara, am incercat supa de cocos, cu ou de prepelita, o ciorba gulas, foarte densa, bogata in legume, si carne frageda de vita si o lava cake geniala..
  • Lili’s – delicioase paste cu creveti, coaste cu sos barbeque, cartofi si salata.
  • Kulinarium – pizza pe blat subtire (am incercat ceva inedit, o pizza cu castraveti murati) si desertul copilariei, lapte de pasare.♥️
  • Naturo Juice – sanatate in nenumarate forme: zeci de sortimente de smoothi-uri, salate, supe, deserturi sanatoase cu fructe uscate, cereale, budinci de chia, de tapioca, nuci, o nebunie plina de arome. A mancat maimutica noastra un baton cu fulgi de ovaz, goji, curmale, migdale, chia si un smoothie cu banane, sfecla, zmeura, mango, de nu o mai puteam opri. 🙈🙊
  • Hermania – restaurantul se aprovizioneaza cu peste proaspăt de la pastravaria Albota (despre care voi scrie in articolul viitor); au si un magazin in caz ca vrei sa iei bunatati pentru acasa. Am savurat un pastrav in fulgi de porumb cu cartofi natur si o ciorba de burta, dupa spusele sotului, foarte buna.

Ne-a placut Sibiul, cu vibe-ul unui oras vest european, dar si cu franturi dintr-o lume apusa, cu strazi impecabile, fara gropi sau canale in mijlocul drumului, cu oameni care nu forteaza galbenul la semafor, cu parcari fara parcangii care iti cer bani, ci tonomate, la care mergi si platesti in functie de cat stai, cu mancaruri vechi si noi, un oras in care poti trai frumos, fara graba, savurand prezentul, celebrand viata. Clar mai venim!

Cand nu poti merge tu in Bali, vine Bali la tine

Am spus-o si o repet, prefer oricand cadourile de tip experienta in locul bunurilor clasice, fie ele parfumuri, bijuterii, haine, genti, etc.🎁 Cumva imi raman mai mult timp in minte, in suflet, si-mi aduc o stare de bucurie atunci cand le evoc.

De asemenea, am un pact cu mine, ca de ziua mea sa fiu intr-un loc in care nu am mai fost si sa-mi ofer si un cadou mie insami. Cadoul de anul acesta a fost un masaj balinez, sau o calatorie in Rai, asa cum am perceput-o eu. ❤️

„Poarta” care face trecerea din Bucuresti in Bali, se numeste Balinesse SPA. De cum intrii in curtea lor, pare ca timpul s-a oprit din goana nebuna de zi cu zi, parca respiratia ti se linisteste si totul te indeamna sa fii prezent aici si acum. ⏳

La receptie, in timp ce am savurat un pahar de apa cu lamaie si portocala, am discutat cu doamna de acolo. Chiar daca ai facut rezervare in prealabil, si ai optat pentru un tip de masaj din multitudinea de optiuni (thailandez, refloxeterapie, ayurvedic, deep tissue, balinez, 8 in 1, capilar, facial, cu pietre vulcanice, hawaian, suedez, shiatzu, la 4 maini, pentru gravide sau pentru cupluri) te intreaba daca ai vreo afectiune, daca esti insarcinata, daca te doare vreo parte a corpului in mod special. Apoi striga o terapeuta, ele stand la etaj, unde sunt de altfel si camerele, si-i spune (in engleza) ce tip de masaj ai, ce durata (60 sau 90 de minute), intensitatea si detalii precum includerea masajului in talpi si palme, sau capilar.

Insotit de terapeuta imbracata frumos intr-un chimono balinez, esti condus in camera in care se va intampla magia ❤️. Camerele sunt foarte diferite de cele de cosmetica/masaj clasice din saloane. Sunt mari, aerisite, cu pat de masaj mare, din lemn, imbracat in cearceafuri fine asemeni unor esarfe, fără hartie pe deasupra si nici prosoape groase. Exista piese de mobilier din lemn, atent alese, pentru a te transpune in lumea balineza. Pentru a te acoperi, terapeuta va folosi un alt cearceaf fin ca o adiere blanda.

Nu voi descrie tehnica de masaj pentru a nu strica bucuria descoperirii, 😜 insa va pot spune ca se foloseste ulei natural de cocos si cu exceptia zonei intime, fiecare bucatica de corp mi-a fost masata, din cap, pana-n degetele de la picioare. De multe ori, mintea noastra e asemeni unei maimute galagioase si chiar cand vrem sa ne relaxam arunca cu fel de fel de ganduri in noi. Ei bine, aici, nu stiu cum, o fi tehnica de masaj, o fi muzica linistitoare ce se aude pe fundal, o fi energia camerei, sau toate la un loc, insa mintea a fost redusa la tacere. Am reusit sa ma concentrez pe calatoria in sine, sa-mi constientizez corpul, partile dureroase, pe care le ignoram, sa apreciez fiecare etapa, întrucât corpul devenea din ce in ce mai relaxat, abandonand orice asteptate, preconceptie, judecata si lasandu-se purtat intr-o evadare deosebita, ghidat de o terapueta cu maini de inger. Am simtit aceasta experienta ca fiind cea mai completa de acest gen, din tot ce am trait.♥️ Timp de 90 de minute, aceasta fiinta mi-a relaxat trupul, mintea si sufletul si-i sunt recunoscatoare pentru fiecare minut. 🙏

Lucrurile materiale se strica, se rup, se deterioreaza, sau se termina, insa experienta traita nu ti-o poate lua nimeni, iti va ramane pentru totdeauna in minte si-n suflet. Asa ca-ti recomand o calatorie in Bali, fara bagaj de cala si fara sa pleci din București.

The float room – sau cum sa pui pauza stresului

De cativa ani incoace, prefer cadourile experimentale in detrimentul celor clasice (parfumuri, haine, incaltaminte, obiecte in general). Astfel, anul acesta am primit un pachet de 3 sedinte la The float room si cum a fost o experienta wow, m-am gandit sa o impartasesc cu voi. 🙂

Sediul lor este undeva in zona Aviatiei, pe langa clubul Pescariu. La prima sedinta, ti se face un tur complet, in care ti se prezinta cele doua camere, cea verde, respectiv, cea albastra. Ambele camere au exact aceleasi dotari, difera doar culoarea. Asadar, ce gasesti acolo? In centrul fiecarei camere, troneaza mandra o capsula cu apa sarata, ce te asteapta sa uiti de gravitatie, si poate odata cu ea mai renunti si la unele ganduri, la stres si agitatie. Capsula are 2 metrii lungime, apa sarata, cat sa iti ajunga pana la mijlocul gambei, lumini difuze, o sticluta pufaitor cu apa, in caz ca iti dai apa sarata in ochi sa te poti sterge, si un prosopel. De asemenea, vei gasi 2 butoane, unul de la care iti poti stinge luminile complet, pentru a te abandona in relaxare si unul de panica, in caz de urgente.

camera verde

Deci intrii in camera, renunti la haine, faci un dus, pentru a inlatura praf, transpiratie, crema, ulei, parfum si apoi incepe relaxarea. Mentionez ca vei gasi aici tot ce iti trebuie: gel de dus, sampon, balsam, prosop, papuci, dischete si servetele demachiante, betisoare de urechi, foehn. De asemenea, daca te-ai vopsit recent, poate e bine sa mai astepti putin, pentru a nu murdari apa din capsula. 😉

Odata intrat in capsula, nu iti ramane de facut decat sa tragi capacul si sa apesi butonul rosu (da, cel de panica) pentru a da de stire ca esti gata sa incepi sedinta. O muzica blanda, de relaxare, cu sunete de valuri, va incepe sa se auda din peretii capsulei, pret de 10 minute. Apa este atat de sarata, incat nu poti sta in fund, deci nu-ti ramane decat sa te lasi in plutire, sa renunti la control si sa faci loc relaxarii in corpul tau. Dupa 10 minute, muzica se va opri si vei ramane doar tu cu gandurile tale. Poate parea infricosator, cand suntem obisnuiti cu zgomot de fundal mai mereu, fie muzica, tv, stiri, sau sirenele ambulantelor si a masinilor de politie. Recomand sa te concentrezi pe respiratie….respira constient…urmareste cutia toracica cum se „umfla” si se „desumfla” 😛 E posibil ca mintea sa „arunce” cu tot felul de ganduri in tine, daca nu esti obisnuit sa te deconectezi. Un alt truc pentru a-ti pacali mintea este sa te intrebi „care va fi urmatorul meu gand?” Cumva, mintea se va panica stiind ca esti cu ochii pe ea si pret de cateva secunde nu va sti ce sa iti dea…..savureaza acele secunde….esti observator, nu mai judeci, nu mai critici, nu mai pui la indoiala, nu te mai proiectezi in trecut sau viitor, pur si simplu esti, aici si acum.

Poti adormi linistit, nu te rastorni cu fata-n jos, sarea te tine la suprafata. Poti sa-ti imaginezi ca esti intr-o capsula spatiala si sa te joci cu lipsa gravitatiei, plutind in fel si chip. Daca simti ca ti se face prea cald, poti oricand deschide putin, sau mai mult, capacul pentru a permite aerului sa patrunda. Cu 5 minute inainte de a se termina sedinta, muzica va incepe din nou sa rasune in peretii capsulei, ca sa te ajute sa revii la realitate, sa te trezesti, in caz ca te-a furat somnul 😛 La final, o voce calda te va informa ca sedinta a luat sfarsit, ca sa iesi din capsula.

Cat timp te vei indrepta spre cabina de dus pentru a te „desparti” de sare, vei observa ca incepe un proces automat de curatare, de reciclare a apei. In receptie te asteapta un ceai cald, pe care il poti savura pe o canapea moale sau pe un fotoliu, fie in camera de primire, fie in balcon, in timp ce rasfoiesti o carte de relaxare.

Minte linistita 🙂

Un corp relaxat, conduce spre o minte relaxata, o curatare a gandurilor, spre alegeri mai inspirate pe orice plan al vietii noastre; asadar, recomand experienta plutirii la The float room.

Trateaza-ti corpul asemeni unui templu.

Dansează puiule cu viața, în propria-ți simfonie.

Dragul meu odor,

Îți scriu azi un mic ghid despre traiul pe pământ pe care să-l recitești ori de câte ori simți că viața devine apăsătoare. 📓

Vezi tu, minune ce ești, în drumul tău vei găsi dătători cu părerea ce vor încerca să-ți spună cum să fii, cum să vorbești, dar tu să nu uiți nicicând că ai semnătura lui Dumnezeu pe tine, deci ești exact cum trebuie, ai tot ce-ți trebuie în tine pentru a avea o viață extraordinară.❤️

Fiecare vrea sa fie unic, însă paradoxal, caută modele, imită viețile altora, reducând la tăcere vocea de aur din interior, care le „cântă” melodia vieții lor. Nu dansa pe-un cover, ascultă-ți intuiția! Fă lucrurile care îți aduc ție bucurie,🙂 fii autentică, liberă. Crede-mă că tu nu ești responsabilă decât de fericirea ta. Poți aduce fericire în viețile oamenilor, bucurie în sufletele lor, însă ferește-te pe cât posibil de cei ce-ți spun „tu ești fericirea mea” sau „dacă faci asta(orice ar fi asta) m-ai face tare fericit”. Oamenii care nu știu să își fie propria bucurie vor pune o presiune enormă pe tine, iar apoi, ego-ul te poate duce pe cărări umbrite și uite asa ajungi să crezi că nu ești suficient de bună, că nu meriți iubire și de aici jocul devine periculos.

Trăim într-o lume care adesea face comparații: între copii la școală, între frați acasă, între persoane iubite de-a lungul timpului, între colegi la muncă ș.a.m.d. 🤦🏻Suntem încă conștiințe adormite, ce au uitat că fiecare este unic și poate aduce ceva deosebit în locul în care a ajuns, cât timp îi este permis să fie el. Dacă am judeca un pește după capacitatea lui de a se cățăra într-un copac, vom spune că e o creatură incapabilă, corect? 🤔Dar dacă îi permitem să se desfășoare în mediul lui natural, în apă, vom fi uimiți adesea. Așa e și cu oamenii, puși în mediul potrivit și permițându-le să fie ei înșiși „înfloresc”.

Oricum ar fi, pe orice drum te va purta viața, nu te poticni de o notă, de un calificativ. Când anii vor trece și vei privi în urmă, crede-mă că nu vei regreta că nu ai luat o notă mai mare la evaluarea de la geografie, însă vei regreta că nu ai călătorit mai mult, că nu ai iubit mai intens, că nu ai zâmbit, nu ai îmbrățișat, că nu ai savurat acele momente care-ți fac inima să tresare.

Dă vocea lumii pe mute și dă volumul la maxim pe melodia ta. Indiferent pe ce cărări vei merge să ții minte că viața ta e o operă de artă în desfășurare, iar tu ești artistul ce-o semnează.♥️

Paste cu ciuperci și pesto românesc

Uneori încep să gătesc ceva, însă pe parcurs adaptez în funcție de ce găsesc în frigider sau în cămară. Încerc să nu risipim mâncarea (România este pe locul 9 în topul țărilor care aruncă produse alimentare ☹️), așa că mi se întâmplă des să mă îndrept spre bucătărie cu gândul de a găti ceva anume și produsul final să fie cu totul altul. Frumusețea în bucătărie este tocmai că ne oferă un univers cu infinite posibilități. 🍱

Așadar, revenind la topicul de azi, am plecat de la ideea de a face niște paste cu ciuperci și iată ce a ieșit.🍝

Ingrediente folosite

  • 2 porții spaghete integrale
  • 250 gr ciuperci Pleurotus
  • 50 ml vin alb
  • 1 legătură ceapă verde
  • 1 legătură pătrunjel
  • 1 mână miez de nucă
  • 5 căței usturoi
  • 2 linguri zeamă de lămâie
  • 50 gr brânză după gust (mozzarella, telemea veche de capră/oaie/bivoliță/vacă, parmezan)
  • Ulei măsline 3-4 linguri
  • Sare, piper.

Cum se face? 🤔

Se pun pastele la fiert conform instrucțiunilor de pe ambalaj. Pentru a obține paste al dente, scădem 1 minut din timpul de fierbere recomandat pe pungă.

Între timp, tocăm grosier ciupercile, pe care le tragem la tigaie, într-o lingură de ulei, cu un praf de sare și încă unul de piper. Stingem cu 50 ml de vin și lăsăm să se îmbete ciupercile (evapore alcoolul 😜).

Pentru a pregăti sosul, punem totul într-un blender. Începem cu nucile pentru a ne asigura că se vor toca suficient de mărunt. Apoi le „împrietenim” cu ceapa verde, tăiată în 2-3, (în funcție de lungimea firelor), pătrunjelul (mai bogat in vitamina C decât 🍋), usturoiul (un foarte puternic antibiotic natural), brânza, zeama de lămâie, sare, piper și ulei. Vrum-vrum-vrum până obținem consistența dorită.

Strecurăm pastele. Dacă nu mai e deloc lichid in tigaia cu ciuperci, adaugă 2-3 linguri din apa în care au fiert pastele. 😉

În final reunim „familia” aducând laolaltă pastele, ciupercile și desigur sosul pentru culoare și aroma proaspătă. Se pot servi cu puțin parmezan deasupra și un pahar de roze parfumat ca să ne simțim ca în vacanță🍝🍷.

Pancakes cu mei

Deseori zilele de weekend vin cu parfum de vacanță, mai ales atunci când afară este totul verde, cerul senin și-n copacul din fața geamului se aud triluri noi. 🐦

Și cum în vacanță ne răsfățăm, azi ne-am încântat papilele gustative cu niște pancakes sănătoase și aromate, potrivite și pentru bebe din dotare. 👶

Noutatea constă în folosirea de mei și de carob, sau pudra de roșcove. Meiul e o pseudo-cereală, bogată în magneziu, siliciu, vitamina B3, fibre, proteină vegetală, fier și acid folic. De cealaltă parte, avem pudra de carob, care se laudă cu aport de calciu, vitamina E, acid galic, care e antiseptic, antiviral, antioxidant, antibacterian. Să vedem și cum le folosim acum. 🥞

Ingrediente

➡️1/2 cană de mei decorticat, lăsat la înmuiat peste noapte;
➡️1 lingură fructe uscate (am folosit goji, stafide, merișoare);
➡️300 ml lapte;
➡️3 ouă;
➡️1 banană bine coaptă;
➡️5-6 linguri de făină;
➡️3 lingurițe fulgi nucă de cocos
➡️1 lingură pudră de roșcove (carob);
➡️1/2 linguriță scorțișoară;
➡️ 1/2 linguriță praf de copt


Mod de preparare

Am spălat meiul bine și l-am pus la fiert în lapte împreună cu fructele uscate, ca să nu se plictisească. Păstrați focul la mic și mai verificați atmosfera din când în când, amestecând cu o lingură, să nu se umfle meiul și să dea în foc. Cam circa 10-15 minute sunt suficiente, apoi lăsați-l să-și tragă „sufletul” și să se răcească puțin. 😉

Între timp am bătut cele 3 ouă (fără sa le doară😜), am dezbrăcat banana și am pasat-o cu furculița, apoi am adăugat-o peste ouă. Am folosit o sită pentru a cerne făina peste compoziție; inițial am folosit 4 linguri de făină. Am completat cu praful de copt și fulgii de nucă de cocos. Am adăugat meiul cu tot cu lapte și am completat cu făina rămasă, obținând o compoziție ceva mai groasă decât cea clasică de clătite.

Într-o tigaie nonaderentă am folosit o pensulă pentru a o unge cu ulei de cocos, presat la rece și am pus câte 2-3 clătite. Când marginile se usucă, clătita poate fi întoarsă și lăsată la rumenit încă 1 minut.

După ce am făcut jumătate din compoziție, am pus peste ce a rămas pudra de roșcove și scorțișoară și am făcut și niște clătite „bronzate”.

Le-am servit cu cremă de alune (100% arahide), zmeură, căpșuni și fulgi de nucă de cocos. Un deliciu!!!!

Te invit să le încerci și să le combini cu ce îți place: dulceață, sirop de arțar, miere și nuci, ananas, banane, struguri, pepene, etc.

Povestea celor doi caini

Exista o poveste scurta despre doi caini care ne invita la reflectie.

Doi caini au intrat, pe rand in aceeasi camera. Unul a iesit fericit, dand din coada, in timp ce celalalt a iesit maraind. O femeie vazand acest episod, a intrat in camera sa vada ce anume a putut face un caine atat de fericit si pe altul atat de iritat. Spre surpriza ei a gasit o camera plina cu oglinzi.

Astfel, catelul cel vesel a intalnit mii de catei fericiti cel il priveau, in timp ce cainele infuriat a dat peste mii de caini maniosi, ce maraiau la el.
Ceea ce vezi in lume e o reflexie a felului tau de a fi, explicandu-se astfel de ce unii vad lumea ca pe o incantare, in timp ce altii o percep ca pe o lupta, ca pe un sir nesfarsit de nefericiri.
Tu ce caine esti?


** Sursa: https://belegendary.org/blog/2014/01/08/the-story-of-2-dogs/

** Daca ti-a placut povestea si vrei sa vezi si alte articole si postari interesante, te invit sa ma urmaresti si pe Facebook: https://www.facebook.com/Nimic-nu-e-intamplator-563499327809918/?eid=ARCBq82Bz9GENdCMS_De0IDHzwT-8-9yx8tK_ePgSl0JWifcqer0hjjlvlBm_CtkuZNxyCpOLXIhfWxr