Suntem emoție mai presus de rațiune

Zilele trecute, într-una din ședințele la psiholog, povesteam și încercam să găsesc o explicație care să justifice niște alegeri, pe care rațional le-aș fi evitat. Și atunci, în marea de întrebări „de ce”, am primit un răspuns care m-a lăsat mască: „pentru că suntem ființe emoționale și nu raționale”. 😲

Nu am crescut noi oare cu ideea că omul e o ființă rațională? 🤔 Nu am creat prăpăstii între bărbații raționali și femeile emoționale? Nu am auzit de nenumărate ori că băieții nu plâng? Cred că am luat acest crez prea profund, și am uitat adevărul.

Știi cum eu spun ca nimic nu e întâmplător în lume și cred că informațiile de care avem nevoie ajung la noi atunci când suntem pregătiți sa le asimilăm? Ei bine, pornind de la ideea că suntem emoție înainte de rațiune, în cartea Nectar pentru suflet, pe care o citesc zilele acestea❤️ și care este foarte bine documentată cu multiple surse științifice, am aflat că acum 500 de ani s-a deschis „fereastra de oportunitate” pentru progres, prin schimbările câmpului magnetic al Pământului. Se pare că conștiința umană este legată de câmpul magnetic al mamei Terra asemenea unui embrion dependent de corpul mamei.

Pe atunci omenirea a avut de ales calea dezvoltării sale: spirituală sau tehnologică. Și deși cunoaștem că biserica avea pe atunci o mare autoritate, omenirea a ales sa meargă mai departe de Dumnezeu și mai aproape de materialism, recunoscând ca fiind științific doar ceea ce putea fi măsurat, cântărit, studiat și reprodus în laborator⚖️… iar sufletul, clar nu intră în această categorie.

Și uite așa am „uitat” cine suntem, am pus tot ce ține de suflet, de emoție într-o cutie cu lacăt 🔒 și ne-am agățat de rațiune. Nu am înțeles niciodată de ce trebuie să alegem între rațiune și emoție.

Dar ușor, ne apropiem de armonie prin îmbinarea celor două ramuri. Din ce în ce mai mulți oameni de știință studiază elemente care până nu demult erau inadmisibile pentru ființele raționale: fizică și salturi cuantice, puterea inimaginabilă a meditației, și multe altele, iar informațiile sunt prezentate în moduri ușor de asimilat, asa cum sunt explicate și în cartea despre care vă spuneam mai sus.

Atunci când rațiunea nu îți oferă un răspuns, verifică și sufletul, s-ar putea să aibă multe de spus. 😉

Parentingul e in primul rand despre copilul din tine

Odata ce devii parinte incepi sa mergi pe carari noi, sa vezi viata dintr-o alta perspectiva, sa te descoperi si sa afli cu uimire ca poti duce mai multe decat credeai. Cumva, copilul devine maestrul parintelui, atat timp cat acesta isi da voie sa se transforme, observandu-se, lasand judecata deoparte si imbratisand evolutia.

Este clar pentru toata lumea cred, ca societatea in care traim astazi e mult diferita fata de cea in care parintii nostrii ne-au crescut. Astazi avem din ce in ce mai multe carti despre cum sa fii parinte, experti in parenting (parinteala) care vin sa te invete totul despre lumea copilului tau: cum sa il tii, cum sa-l imbraci/incalti ce sa-i dai sa manance, cum sa-i vorbesti, ce jucarii sa ii cumperi, cum sa il adormi si multe altele.

Si stau si ma intreb acum: dar oare oamenii nu cresc copii de cand e lumea? De ce acum vin altii sa ne spuna cum sa ne crestem propriul copil? Daca fiecare copil e unic, daca fiecare copil e un univers in sine, cum de stiu acesti oameni raspunsul potrivit la atatea lumi diferite? Mi se pare faina miscarea asta de parenting intr-o oarecare masura, si spun asta pentru ca, cumva, simt ca a devenit o competitie intre mame, de cele mai multe ori, facandu-te sa te simti insuficient de buna pentru copilul tau.

Da, lumea in care traim azi, e diferita fata de lumea cand noi eram copii: jocurile sunt altele, programul de lucru al parintilor e altul, avem dispozitive inteligente, dar am uitat sa fim inteligenti. Nu zic ca modul de abordare al parintilor nostri a fost mai bun decat ce este astazi, caci, din nou, observand in jurul meu, sunt multi oameni care merg la psiholog in prezent, si multi stiu deja ca temelia vietii noastre de adult e pusa in copilarie. La psiholog nu mergi ca iti este bine, mergi cand vrei sa renunti la cine nu esti tu de fapt, la parerile si programele altora, care au fost inoculate uneori, chiar din iubire.

Lumea in care traim se degradeaza pe zi ce trece, pe multe planuri, dar asta nu e neaparat de ingrijorat. Cat timp exista educatie si iubire, putem vedea acest proces ca pe o metamorfozare, o transformare. Am uitat oare sa iubim, in goana noastra dupa agonisire, like-uri si aprecieri? Cand am uitat oare ca in fiecare din noi exista un copil, indiferent ce varsta ai tu azi, care are nevoie de tine sa-l vezi, sa-l asculti, sa-l iubesti? Cum poti sa oferi iubire altora, daca ai uitat de tine?

Simt ca parinteala e in primul rand despre a ne reaminti de copilul din noi, de a ne da voie sa fim vulnerabili, sa gresim, sa invatam, sa evoluam. Se pot scrie mii de carti despre cum sa fii parinte, si in fiecare zi la TV sau pe net sa vezi specialisti de parenting care iti spun ce e mai bine pentru copilul tau, necunoscandu-l. Aminitindu-ti de copilul din tine, oferandu-i iubire, atentie, empatie, mai mult ca sigur vei gasi si reteta potrivita pentru a-i fi ghid copilului care a venit prin tine. Aceasta minune, la care te uiti cu ochii umezi, a venit sa iti reaminteasca sa te iubesti mai intai pe tine, nu sa te invinovatesti. ❤

Postul Crăciunului, îl dedic sufletului

Suntem în plin post și dacă mergi la cumpărături, vei putea observa cum de pe rahturi dispar cu precădere produsele vegetale, iar în zilele de dezlegare simți miros de pește pe lângă case, semn că oamenii citesc calendarul.
Dar cu sufletul cum rămâne? Pe acesta când îl vom citi? Ai observat vreodată cum ne gândim la suflet, mai ales după ce un om moare? Știm sigur că acest ambalaj, pe care îl numim corp, este efemer și cu toate acestea, ne ocupăm de el, sau unii doar avem impresia că ne ocupăm de el, ignorând acea parte din noi care călătorește dincolo de lumea fizică, trece de dimensiunea pe care noi o cunoaștem, acea parte care rămâne chiar și când nu mai suntem, SUFLETUL.

Te invit ca în aceste zile să îți pui sufletul în prim plan, să îl asculți, să îi descoperi nevoile, să îi permiți să te ghideze. A te reconecta cu cea mai profundă parte din tine, se poate dovedi cea mai înălțătoare experiență, care îți va deschide căi nebănuite. Poate nu va fi un experiment ușor, căci sufletul stochează tot, așadar vei putea găsi aici frustrări înăbușite, răni nevindecate, indiferent de cât timp a trecut, judecăți ce îți blochează viziunea asupra vieții, fie ele vis-a-vis de tine sau de alții. Însă nu te lăsa descurajat. Privește-te precum un obiect vechi descoperit de arheologi….ei nu folosesc doar sapa, ci de cele mai multe ori folosesc perii, unele chiar mici pentru a îndeparta strat după strat, sedimentele depuse în atâția ani. Fii blând cu sufletul tău, invită-l la un ceai, ai răbdare cu el, oferă-i timp să se deschidă, să prindă încredere și în schimb îți va oferi răspunsuri la toate întrebările pe care le ai. Căci, așa cum spune Rumi, „privește în tine, tot ceea ce vrei sa fii, ești.”❤

Povestea celor doi caini

Exista o poveste scurta despre doi caini care ne invita la reflectie.

Doi caini au intrat, pe rand in aceeasi camera. Unul a iesit fericit, dand din coada, in timp ce celalalt a iesit maraind. O femeie vazand acest episod, a intrat in camera sa vada ce anume a putut face un caine atat de fericit si pe altul atat de iritat. Spre surpriza ei a gasit o camera plina cu oglinzi.

Astfel, catelul cel vesel a intalnit mii de catei fericiti cel il priveau, in timp ce cainele infuriat a dat peste mii de caini maniosi, ce maraiau la el.
Ceea ce vezi in lume e o reflexie a felului tau de a fi, explicandu-se astfel de ce unii vad lumea ca pe o incantare, in timp ce altii o percep ca pe o lupta, ca pe un sir nesfarsit de nefericiri.
Tu ce caine esti?

** Sursa: https://belegendary.org/blog/2014/01/08/the-story-of-2-dogs/

** Daca ti-a placut povestea si vrei sa vezi si alte articole si postari interesante, te invit sa ma urmaresti si pe Facebook: https://www.facebook.com/Nimic-nu-e-intamplator-563499327809918/?eid=ARCBq82Bz9GENdCMS_De0IDHzwT-8-9yx8tK_ePgSl0JWifcqer0hjjlvlBm_CtkuZNxyCpOLXIhfWxr

Un copil te rupe de lumea pe care o stii, pentru a te reda tie insati

Atunci cand te pregatesti pentru a deveni parinte, iti umplii capul cu tot felul de teorii, ganduri, faci planuri, liste, redecorezi si asa mai departe. Ceea ce nu ti se spune de fapt este ca, noua fiinta te va „redecora” pe tine, „scormonind” cele mai profunde straturi, de care este foarte probabil sa fi uitat ca exista. 😉

Pe langa miracolul formarii unei noi vieti, pe langa inteligenta inexplicabila pana astazi, 😮 a corpului (atat al nostru, cat si al omului nou) care stie exact cum sa se adapteze la fiecare etapa, un copil te conecteaza cu Sinele tau suprem, asa cum nici un psihoterapeut nu o poate face. E ca si cum ar avea o telecomanda, apasa niste butoane si ajungi sa faci introspectie pe propria-ti copilarie cum nu ai facut-o vreodata, sa iei trenul in care te vei intalni cu tine copil, cu tine adolescent si cu toate „bagajele” adunate: dezamagiri, frustrari, programe inoculate in subconstient, care ies la suprafata precum ghioceii de sub plapuma de zapada.

Auzi adesea „un copil e cel mai frumos dar pe care ti-l ofera viata”, insa nu poti intelege asta pana nu o traiesti pe pielea ta. Din fericire, traim in timpuri mai deschise catre suflet, si auzim de asemenea, vorbindu-se despre depresia postnatala. Multi o pun pe seama hormonilor, care sunt multi si zvapaiati, insa aceasta stare este rezultatul „scuturarii” de realitatea creionata pentru a impresiona sau demonstra diverse lucruri si mai ales de intalnirea cu tine. Iti amintesti brusc ca ai venit asemeni copilului tau, o fiinta de lumina, de iubire pura, constienta ca toti una-suntem si te-ai dezis de ele pentru a imbraca hainele competitie, ale orgoliului, ale diferentierii de ceilalti, ale inhibarii sau dimpotriva ale mandriei. Este o colectie impresionanta, insa prin prisma copilului tau de vezi pentru prima data gol….si este un soc. Te incerca sentimente si stari intense, de la regrete, neputinta, durere, pana la anxietate, sufocare si dezamagire profunda. 😦 Nu stii exact ce se petrece, esti aruncat intr-un vartej emotional, insa partea buna este ca poti iesi de acolo un om reinventat, un om asumat, conectat.

Lucrul cu sine e unul dintre cele mai solicitante activitati pe care le-ai putea face….dar pe cuvant ca se merita!

Decalogul proaspetei mămici

„O mamă e acea persoană care poate lua locul oricui, dar nu poate fi înlocuită cu nimeni.” – Cardinal Mermillod

Ești om în primul rând. Da, ești fascinată de minunea din brațele tale, dar puiul de om va beneficia de tot ceea ce ai tu mai bun, cât timp tu ești bine cu tine. Sigur știi ceea ce urmează să-ți spun, așa că privește articolul de față ca pe un prieten menit să îți amintească de tine. 🙂

1) Reminder de făcut în oglindă în fiecare zi: Faci o treabă minunată! Ești cea mai bună mamă pentru copilul tău. 🤗

2) Dormi ori de câte ori poți! i-) Oricum nu vei mai ști ce zi a săptămânii e, cât e ceasul, așa că în prima fază un program așa cum ți-l imaginai sau poate cum erai obișnuită înainte, e greu de atins.

3) Mănâncă! Daca alăptezi, cu siguranță ai aflat deja că sunt alimente pe care ar fi bine să le eviți. Aromele prea puternice de ceapă sau usturoi modifică considerabil gustul laptelui, iar varza, sau fasolea, pot accentua stările de balonare ale bebelușului. Profită de legumele și de fructele de sezon și savurează supe cremă, salate, smoothie-uri proaspete. Toate acestea îți vor furniza vitamine și minerale care te vor ajuta să te recuperezi după naștere și îți vor da putere sa faci față mai bine zilelor haotice.

4) Că tot am vorbit despre mâncare 🥗, profită la maxim de tehnologie. Timpul nu e tocmai cel mai bun prieten al tău acum, iar dacă soțul tău nu e Master Chef, împrietenește-te cu aparate de făcut pâine, multicoocker, chopper, care fac treaba in locul tău.

5) Dacă soțul nu are inițiativa de a te ajuta, dă directive: să spele vasele, să pună mașina de spălat la treabă, să întindă rufele, etc. De asemenea, apelează fără jenă la o persoană care sa te ajute la curățenie după cum consideri, săptămânal sau bilunar.

6) Ai grija de tine! Corpul tau a trecut prin multe modificări atât la suprafață, cât și pe interior. Dacă în sarcină modificările au apărut treptat, odată cu nașterea, corpul a suferit modificări majore într-un timp scurt. Fii recunoscătoare corpului tău pentru toată susținerea și arată-ți iubirea față de el. Fă-ți un masaj cu peria uscată, o baie cu sare (in caz de cezariană, verifică cu medicul când poți să scufunzi tăietura în apă), hidratează-ți pielea cu crema sau uleiul favorit.

7) NU te lăsa bombardată de tot felul de băbisme. Dacă dorești să faci ceva de care nu ești sigură verifică cel mai bine cu medicul tău. Că tot am pomenit de negații, învață să spui NU, indiferent că e mama, soacra, soțul, o prietenă. Toți sunt experți în sfaturi despre cum să-ți crești copilul, cum să-ți organizezi casa, etc. Tu te cunoști cel mai bine, știi cât poți duce, de ce ai nevoie ca să te simți bine și mai ales, în ceea ce îl privește pe ai ceva ce nimeni de pe pământ nu are, instinctul de mama.

8) Fă mișcare! Te revigorează, te întărește pentru ținutul lui bebe in brațe, te scapă de dureri de spate, musculare. Ca întotdeauna, verifică cu medicul ce și de când poți face. În general primele 6 săptămâni sunt de repaus, timp în care poți beneficia de plimbări ușoare cu bebe în cadrul cărora poți mări ritmul de mers treptat. Apoi poți introduce ușor activități de streching, înot, yoga, pilates și avansezi până unde te simți tu mulțumită. Ideea e că mișcarea de orice fel te ajuta să-ți creezi o postură corectă de care te vei bucura în fiecare zi. Apoi niște mușchi abdominali puternici, susțin coloana și astfel nu vei ști ce sunt alea dureri de spate.

9) Nu uita că înainte de bebe a fost soțul. Nu e ca în dilema ce a fost mai întâi, 🥚 sau găina. Aici știm sigur că înainte de 🥚 a fost cocoșul. Nu îl ignora sau trata ca pe ceva garantat. Orice relație e asemeni unei plante, de care dacă uiți mai mult timp se va ofili și în final va muri. Discută cu el, fii deschisă, povestește-i temerile tale, dorințele tale, fă-i loc în noua ta lume.

10) Răsfață-te! Iubește-te! Că e vorba despre un masaj de relaxare, o noua tunsoare, că-ți pui puțin make up înainte de a ieși la plimbare cu bebe, orice te face să te simți bine, fă-o! E un dar pentru tine în primul rând și apoi pentru bebe, pentru soț. O stare generală de bine te va ajuta să te bucuri mai mult de noua ta viață.

Acestea fiind zise, îți doresc zile senine, cu alegeri inspirate, curaj să fii tu în orice clipă, chiar dacă te simți uneori depășită. Ai tot dreptul să plângi, să ceri ajutor, să spui ceea ce vrei, pentru că tu și numai tu ești responsabilă de propria-ți fericire. Fii bine cu tine!

Drogul nostru cel de toate zilele, aprobarea!

Reprezentativ

Aprobarea… drogul care a pus stăpânire pe o majoritate covârșitoare a oamenilor. 🙈🙉🙊 Crezi că exagerez? Hai sa ne gândim puțin. 🙇
De ce crezi că acum găsim wi-fi peste tot? Te-ai întrebat vreodată? Adică de ce ar avea lumea nevoie de internet într-un restaurant, unde se întâlnește cu persoana iubită sau cu niște prieteni și pot interacționa? Adică nu de asta s-au întâlnit din capul locului? 🤔 Cu toate acestea nu putem să ignorăm realitatea care defilează sub 👀 noștrii. Cu toții am văzut fie cupluri, fie grupuri de persoane in locuri publice (restaurante, parcuri, etc) în care fiecare e cu ochii în propriul telefon.
Și de-ai fi un 🦋 să poți zbura până la dispozitivele menite să ne facă viața mai ușoară, ai vedea că acei oameni nu au tocmai chestiuni urgente de rezolvat, nu 🔥 nimic.

De ce simțim nevoia să dăm lumii de știre că ne-am întâlnit cu x sau cu y, că mâncăm în nu știu ce loc, că plecăm de acasă (ăsta mi se pare cel mai lipsit de sens 😐), că suntem la cinema, etc? De ce ar interesa pe cineva că mănânci un 🍔 sau o 🥗? În ce lume trăim dacă am ajuns să ne bucurăm că avem zeci de like-uri la un selfie în 🚗? 😞

Într-o lume în care oamenii simt nevoia de aprobare, simt nevoia să li se confirme că alegerile lor sunt importante, iar din păcate asta arată o lipsa acută de iubire….pornind cu cea de sine. Vrei să mă contrazici? Privește-te în 👀 într-o oglindă și spune-ți clar și tare că te iubești și că te accepți așa cum ești. Îți „alunecă” privirea-n jos? Ți s-a uscat brusc gura? E timpul sa acceptăm că suntem oameni nevorbiți, nealintați, nemângâiați, că avem nevoie de atenție, de afecțiune, de iubire ♥️.

Vestea bună e că lucrurile se pot îmbunătăți. Depinde doar de tine să-ți dorești să trăiești viața sărbătorind minunea care ești. ♥️ Și dacă vrei să mă contrazici, că nu ești o minune, am o întrebare pentru tine: nu cumva ai fost într-o cursă cu 200 milioane de concurenți (a se citi spermatozoizi) și tu ai câștigat? Când ai uitat că ești atât de tare? Că nu trebuie sa te explici? Că ești responsabil de propria fericire și atât?

Te invit să fii recunoscător pentru că ești, pentru că trăiești într-o lume nebună, dar frumoasă și poți alege in orice moment cum vrei să experimentezi viața. Crede-mă când îți spun că îți ești suficient ție însuți, nu ai nevoie de aprobarea celorlalți, urmează-ți vocea interioară, fii tu, fii autentic și te vei înconjura de oameni frumoși, cu o vibrație înaltă, care vor recunoaște lumina din tine. 🤗